Amintiri din pribegie, de Neagu Djuvara Editura Humanitas.

Octogenar sprinten şi entuziast ca un adolescent, Neagu Djuvara este azi una dintre cele mai fascinante figuri ale vieţii intelectuale din România. Iar cartea sa de memorii – o bijuterie a genului. De pus alături de fabuloasele „Amintiri din pribegia după 1848“ de Ion Ghica, al căror titlu este, cu fină intenţie, reluat. Legat şi prin rudenie de el [...], Neagu Djuvara e încă mai aproape de acesta prin talentul de a-şi preface amintirile în halima. Mai mult decât un memorialist, el e un povestitor.
„Amintiri din pribegie“ este o carte pe care nici cel mai posmăgit cititor nu o poate lăsa din mână. Ajunge să o deschidă şi rămâne captiv, hipnotizat de atâtea peripeţii, lumi şi personaje. [...]
Această viaţă de om, cum puţine au fost, nu explică totuşi decât în mică măsură interesul extraordinar al memoriilor lui Neagu Djuvara. Esenţialul este arta rafinată şi voluptuoasă a povestitorului, capacitatea lui de a preface orice într-o istorie nemaipomenită şi memorabilă [...]. Scriind într-o admirabilă română, ca şi înaintaşul său fost bei de Samos, fostul consilier (şi „negru“, autor de discursuri) din Republica Niger devine, prin aceste „amintiri“, unul dintre cei mai importanţi scriitori români. De azi.

Source: http://www.gds.ro/

Si s-au dus zilele bune de demult,
Cand stand la focul sobei-ncinse
Ascultand al mamei murmur,
Si citind din carti straine .
(Stefancu Emanuel)